Mă trezesc în fiecare zi, e drept, nu prea de dimineaţă şi după cafea şi rugăciune, mă dau pă net (cum am auzit că se zice la capitală) şi mă umplu de riduri pe frunte... nu cu d’alea de mirare, ci cu d’alea de indignare... de ce? Fiindcă mereu apar mişcări şi mişunări de la foştii la actualii... puterii.
Domnilor şi doamnelor, puterea corupe... desăvârşit!! Concluzie aproape fără putinţă de tăgadă, mai ales când e vorba de politicieni. Cunosc o mulţime dintre ei şi mai ales, îi cunosc de pe vremea când erau... oameni. Unii veţi zice că am sărit calul şi că, deh, am eu un dinte împotriva lor. Corect! Şi nici măcar nu m-ar deranja această re-formatare, dacă ar ţine pur şi simplu de ştaiful meseriei, o degradare necesară, văzută ca o necesare confiere a sentimentalismului şi care ar putea dăuna scopului în sine, aşa cum să zicem, prevedea Max Weber pe vremuri încercând să pună într-un cadru acceptabil natura nouă a profesionistului politicii... Ce adaugă însă teoreticianul şi parlamentarul german, ca ingredient necesar şi indispensabil profesiei de politician, este caracterul. Ce va să fie acesta şi în ce mod se regăseşte, în ce cantitate şi calitate pe cap de politician, ei bine, aici e taină mare... E clar că ai noştri ca brazii nu l-au citit pe Weber şi dacă au făcut-o, n-au ajuns cu cititul până aici, la fel probabil ca şi în cazul celorlalţi pe care i-au trecut în bibliografia selectivă a ilustrissimelor lor teze doctorale.
...citeste mai mult
Comentarii